"Bună ziua! Am simțit să vă scriu, dacă nu o să puteți să-mi răspundeți printr-o frază, o să înțeleg.
Băiatul meu are deja 1an și 8 luni, vreau să zic că e ca un nou născut, nu se dezlipește de san, în somn e foarte sensibil, doarme numai san, deci sânul e încă hrana lui principala, mănâncă la fel puțin, spre bucuria noastră mai așteptăm un copilaș, am aproape 2 luni de sarcină, mă tot gândesc la cineva care are o fetiță de aceeași vârstă, care deja și la grădiniță merge până seara, nu vreau să fiu rea, nu vreau să sufere copilul dar totuși simt că aș vrea să-l înțărc deja,ce părere aveți?"
Dacă ați ști câte mesaje de acest tip primesc!
📌Vreau să vă spun că înțărcarea NU este ceea ce se presupune..
Termenul în sine, ne duce cu gândul la "țarc", care înseamnă o îngrădire, și nu asta cred că intenționează nimeni.
Ne dorim ca orice hotărâre să fie luată în libertate de alegere pentru amândoi, în deplin respect pentru copil.
Nimeni nu merită comparația, care de obicei este hoțul bucuriei.
Alăptarea se face atâta vreme cât ai bucurie în suflet. Când nu mai ai, asumă-ți ceea ce simți, fii autentică și rămâi în relația de iubire la un alt nivel de conectare. ______________🌱_______________
☝️Răspunsul meu (rapid) către această mămică:
"Băiețelul are ritmul lui de creștere, nu trebuie comparat.
Înțărcarea este un proces care ține TOTAL de emoționalul mamei.
1. Nu te mai gândi la "cineva" care are copilul de aceeași vârstă și face altfel decât al tău.
2. Lipitul de tine are un motiv, pe care tu îl alimentezi cu fiecare dorință ascunsă (în mintea ta) de a "scăpa" o dată de alăptare.
Copilul o simte dar sunt sigură că o și aude în propoziții scurte de genul "of, dar iar vrei?! ", "Gata, nu mai pot!", "m-am saturat, nu-ți mai dau!", "Ești mare!"...etc. (plus rudele, care au și ele o părere, cel mai probabil)
Deci el simte, dar și aude că tu nu mai vrei.
❓CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ACEST CAZ?
Copilul este în continuare în comunicare emoțională cu tine prin intermediul sânului.
🎯Orice încercare de a întrerupe această comunicare, este percepută de el ca un posibil #abandon.
Așa că va căuta prin toate mijloacele să se agațe de "bază", să ajungă la "fortăreață", singura lui zona de siguranță, care este...sânul.
Înțărcarea este un proces, are un drum pe care mama îl ghidează emoțional, asumată și conștientă perfect de ceea ce face.
Înțărcarea nu este un "țarc" și o privare de tot ce are mai bun copilul în acest moment.
Pentru că se va lupta pentru fiecare picătură, care pentru el înseamnă supraviețuire." _____________🌱____________
👉🏻De obicei, cele care nu sunt pregătite pentru acest pas, sunt mamele și nu copiii.
Pentru atât de multă vreme, mama care alăptează, reprezintă SINGURA sursă de alimentare, alinare și împlinire de nevoi. #Nimeni nu poate face ceea ce face ea pentru copil.
Și ...
Să renunți la statutul de unicitate, la faptul că pentru cineva în lumea asta ești cea mai importantă...devine dificil. Alăptarea te-a făcut specială în ochii cuiva.
Cel puțin o persoană în lumea asta te vede IMPORTANTĂ, SPECIALĂ, UNICĂ și subconștientul tău acceptă greu să renunțe la asta.
ÎN CONCLUZIE:
În procesul de înțărcare, cel mai des, mamele NU au curajul să renunțe la "pelerina" care le face unice în lume.
În același timp sunt obosite, alăptarea nu le mai împlinește, nu se mai regăsesc. Asta înseamnă lipsă de autenticitate și neasumarea propriilor emoții, adică o chimie de stres în corp, o zbatere pentru adevăr, pe care ghici cine o simte ca pe o nesiguranță?!
Și...ce va vrea să facă cel mic atunci când se simte în nesiguranță?
Să vină la "bază". Să vină la sursa lui de viață. Să sugă.
Iată cercul vicios care se formează, la care mamele găsesc "soluții" cum ar fi: iute pe sân ("e caca!") sau plecarea de acasă 3 zile sau duc copilul la bunici, etc.
Toate aceste metode sunt brutale, traumatizante și sigur nu le-ați aplica dacă ați ști ce consecinte dramatice au pentru viitorul adult.
Voi pe unde sunteți cu emoțiile când vă gândiți la înțărcare?
❤️P.S. În aceeași zi am primit mesajul de mai jos de la o mamă cu care am avut ședință de înțărcare cu 2 luni în urmă.
Cazurile de autoînțărcare sunt rare și singurul lucru în comun între cazuri pe care l-am identificat, este că mamele sunt pregătite si asumate.
Mama din mesaj a făcut ședințe de alăptare de cum a născut, apoi de diversificare și apoi de înțărcare și pot să spun că a urmat TOATE sfaturile fără să clipească. A avut maximă încredere în mine, a fost foarte consecventă și totul a mers foarte bine.
Am scris o carte, de unde poți afla multe. Cred că este important sa pleci la drum cu un bagaj de cunoștințe despre ceea ce presupune venirea unui copil pe lume, așa că te îndemn să o răsfoiești puțin.
Comments