Nașterea prin cezariană și impactul asupra dezvoltării copilului

Ce ratează bebelușul când nu trece prin canalul vaginal

Nașterea este mai mult decât o trecere dintr-un spațiu fizic în altul. Este un proces profund fiziologic, un ritual de inițiere al vieții extrauterine, menit să pună în funcțiune sisteme esențiale ale organismului uman: respirația, digestia, reflexele neuromotorii și structura posturală.

Atunci când nașterea are loc prin cezariană, mai ales dacă nu a existat un travaliu prealabil, o parte importantă a acestor mecanisme este „sărită”. Iar ceea ce se pierde nu este doar un moment, ci un întreg set de activări vitale pentru dezvoltarea ulterioară a copilului.

1. Mișcările nașterii vaginale: un antrenament postural

În timpul nașterii naturale, bebelușul traversează un spațiu strâmt și este obligat să execute mișcări specifice: rotații, flexii, extensii. Aceste mișcări stimulează articulațiile, pun în funcțiune mușchii și oasele, inclusiv vertebrele, și contribuie la o aliniere posturală sănătoasă.

Copiii născuți prin cezariană nu trec prin acest proces de „activare” și, ca urmare, pot avea un tonus muscular mai slab sau pot întârzia în achiziționarea anumitor posturi și mișcări.

2. Reflexele primitive: startul dezvoltării neuro-motorii

Reflexele precum cel cervical tonic, cel lombar sau cele de extensie/flexie sunt esențiale în primele luni. Ele nu sunt doar reacții automate – ele creează conexiuni neuronale care vor fi baza echilibrului, coordonării și mișcării ulterioare.

Travaliul și presiunea exercitată de canalul de naștere acționează ca un „declanșator” pentru aceste reflexe.

În lipsa acestei presiuni, cum e cazul cezarienelor elective, reflexele pot fi mai puțin stimulate, iar dezvoltarea motorie poate avea un start mai lent sau mai nesigur.

3. Presiunea fiziologică – un masaj cu rol adaptativ

Pe lângă mișcări și reflexe, canalul vaginal oferă o presiune controlată asupra întregului corp al copilului.

Aceasta:

- contribuie la evacuarea lichidului din plămâni;

- stimulează circulația;

- activează nervii cranieni;

- aliniează craniul și coloana.

Toate aceste lucruri pregătesc bebelușul pentru primele respirații, pentru supt și pentru reglarea stărilor fiziologice (somn, digestie, vigilență).

Concluzie: Ce putem face?

Este esențial să înțelegem că nașterea prin cezariană nu este un „eșec”, ci o altă cale de naștere – uneori necesară și salvatoare.

Însă, este la fel de important să cunoaștem ce se pierde în acest proces.

Pentru a putea susține copilul ulterior, după o naștere prin cezariană aș recomanda sprijin atent și blând în dezvoltarea motorie și emoțională.

Așadar...

Cezariana poate fi salvatoare, dar e important să compensăm cu:

✓ stimulare senzorială ghidată

✓ masaj terapeutic sau terapie craniosacrală

✓ fizioterapie pediatrică in primele luni

✓ purtare în sistem ergonomic

Nașterea este doar începutul, dar este un început care contează.

Fiecare copil merită un start bun în viață, indiferent de modul în care s-a născut.

Informarea și sprijinul potrivit rămân cheia.