top of page

"Nu îmi place să alaptez. Nu vreau să fac asta."


Bebelușii noștri reprezintă viitorul și dorința fiecărui părinte este să le ofere tot ce au mai bun.



Dar ce crezi despre o mamă care declară asumată că nu vrea să alăpteze?


Tentația de judecată parcă da târcoale, nu?


Și dacă ți-a spune că mama care simte asta, se simte efectiv rău când alăptează și că asta este o afecțiune care poartă un nume?



Nu este foarte frecventă această situație, însă trebuie să știm câteva aspecte despre "lipsa asumată " a dorinței de a alăpta. În câte un caz este asumată și asta e ok, iar în alte cazuri are un nume și am scris despre asta mai jos.


Să spui că nu vrei sa îți alăptezi copilul, că "nu simți asta", este considerat în societate o ciudățenie, iar unora le place să se simtă mai buni, doar judecând după "anormalitatea" cu care se compară. Fără să știe prea multe.


Știu, sunt consultant în alăptare și rolul meu este sa promovez alăptarea.

Dar sunt și Doula Postpartum și mai mult decât atât, sunt femeie, sunt om.


Sunt multe aspecte pe care mulți nu le știu la fel de bine, cum știu să condamne.


Da, este ok sa alăptezi și acel lapte este minunat. Ceea ce se pierde din vedere este că în alăptare sunt implicați 2 parteneri și ambii au nevoie să se simtă bine, în siguranță: o chimie pe care orice om o râvnește.


Dar dacă stai să judeci prea mult, de unde să mai ai timp să și iubești?

Ori...asta lipsește. Empatia, iubirea.

E mai mare preocuparea pentru bebeluș, "să fie el bine".

Mama scoasă complet din ecuație este bună de încasat sfaturi, e pusă la zid, iar "nereușita" ei devine metamorfoza unei depresii sau frustrare camuflată în "sunt ok".



☝️Acum ca și curiozitate:


Există femei care experimentează emoții negative puternice când alăptează și în felul ăsta dezvoltă o aversiune pentru proces în sine.


Se numește reflexul disforic de ejectare a laptelui sau D-MER.


(D= disforie, MER = reflexul natural de ejecție a laptelui) și este caracterizat printr-o disforie bruscă, sau emoții negative, care apar chiar înainte de ejecția laptelui și continuă câteva minute după.


Da, mama nu se simte bine să alăpteze, ba chiar inversul și asta nu are legătură cu iubirea pe care o simte pentru bebelușul ei.

Treaba asta este un răspuns fiziologic (nu un răspuns psihologic) care pare a fi legat de o scădere bruscă a dopaminei din creier, imediat înainte de ieșirea laptelui din sân, iar ceea ce mamele pot experimenta sunt sentimente de depresie, iritabilitate, anxietate, agitație, nemulțumire sau chiar un gol in stomac sau furie. Depinde de la mamă la mamă.


D-MER este diferit de depresia postnatală sau de o tulburare de anxietate și este asociat exclusiv cu alăptarea.


Îmi doresc mult să se știe că FIECARE FACE CE POATE ÎN LIMITELE PERSONALE.

Alinierea în aceste cazuri, poate fi chiar în detrimentul sănătății câteodată.


Nevoia de a "corespunde" împinge limitele și asta se vede mult în jur, la mămici.


Eu personal muncesc să aduc conștientizarea că informația înseamnă putere și asumarea este eliberare, însă DISCREȚIA, empatia și iubirea schimbă fața lumii.


Să nu ne mai ascundem după degete:


vinovăția sau condamnarea cuiva nu sunt perle rare, nu vrem sa purtăm așa "bijoux-uri".









23 afișări0 comentarii

Postări recente

Afișează-le pe toate

Compoziția laptelui matern

Laptele matern este esenţial pentru creșterea și dezvoltarea optimă a bebeluşului, protejându-l de boli, de diverşi agenţi patogeni ori de complicaţii grave precum septicemia cu debut tardiv, conform

Să circule și Binele.

“Da, mai sunt si oameni buni. Chiar am ramas impresionata. Nu parea genul. Era imbracat obisnuit (sa nu spunem “saracacios”) si destul de abatut, nu mi-a transmis prea multa incredere. " Fata ii rad

コメント


bottom of page