Bebelușii: Primele 12 săptămâni- ce trebuie să știi înainte să treacă. (Pentru că da, trec repede.)

Cum se construiește un bebeluș puternic, echilibrat și sigur?

(Și un părinte mai încrezător)

Creierul unui nou-născut crește mai rapid în primele 12 săptămâni decât oricând altcândva în viață.

Efectiv, sunt în „faza turbo”.

Iar...această fereastră magică apare o singură dată.

Știu că pare imposibil ca într-un cap atât de mic să se întâmple atât de multe… dar promisiunea neuroștiinței e clară:

În aceste săptămâni se construiesc traseele pentru:

• rostogolire

• târâre

• somn

• vedere

• reglare emoțională

• conectare

Așa că...da! In primele 12 săptămâni începe totul.

Fiecare mică mișcare, fiecare poziție, fiecare atingere – toate sunt „material de construcție” pentru creier.

Iar tu, mama, ești arhitectul preferat.

Bebelușul tău nu doar crește. Se „instalează”.

Sunetele, mișcare, felul în care îl ții în brațe și alți stimuli, creează rute neuronale pentru:

• coordonare

• mișcare eficientă

• conectare profundă

• siguranță în propriul corp

(Practic, e în versiunea beta a lui însuși.)

Multe mame așteaptă „să fie mai mare” ca să-l ajute cu mișcările.

Însă...pe măsură ce crește, fereastra cea mai ușoară se închide.

Creierul iubește să învețe devreme, blând și aproape de tine.

De multe ori, presiunile din jur împing mamele să pretindă de la bebeluși lucruri pentru care ei nu sunt pregătiți BIOLOGIC:

• program rigid

• „independență” înainte să poată ține capul

• să doarmă singur „ca un adult mic”

Ce credeți că se întâmplă de fapt când se forțează aceste lucruri? Creier stresat, cortizol crescut, iar tu te întrebi ce nu faci bine și unde greșești.

O soluție bună și cu impact excelent in dezvoltarea lui, este purtarea în sistemele de purtare ergonomice.

Este știință + magie +autonomie pentru tine, pentru că obții mâini libere să bei o cafea, să mănânci, să stai relaxata pe spate sau dacă ai nevoie să dai cu aspiratorul.

Iar asta aduce bebelușului tău:

• stimulare vestibulară continuă (echilibru)

• presiune organizatoare pentru reflexe, (adică constanța atingerii în zone cheie, duce la progresul integrării reflexelor la timpul potrivit)

• și bineînțeles CONECTARE, pentru că e atins mereu 😀

Este practic ca un „internet de mare viteză” pentru dezvoltarea lui.

Co-sleeping-ul sau chiar în pat lângă, nu e un obicei periculos sau rău! E biologia umană în acțiune. (Paranteză - spune-mi te rog dacă ai văzut vreodată vreo pisică, care își duce nou născutul într-un colț, sub o frunză sau o cârpă, ca ea să se culcușească lângă motan, de teama că-si pierde relația 😂! Nu, nu este normal. Mamiferele au instinctul de a-și proteja puii, este ceva natural să stea lipiți o vreme, de corpul din care au ieșit.)

Când bebe te simte aproape, respirația lui se sincronizează cu a ta. Ritmul cardiac se liniștește. Ei nu au autoreglare termică, de aceea corpul se va încălzi in prezența ta, odată ce e lipit de tine.

Tu ești „butonul lui de reglare”.

Așa se trezește mai puțin speriat și adoarme mai ușor la loc.

Contact-napping = oxitocină pe pâine.

Obțineți amândoi beneficii din acest obicei. Mai multă oxitocină pentru el + pentru tine, care duce la:

• reglare emoțională

• legătură mai profundă

• recuperare mai bună

• somn de calitate...

Practic, e cel mai ieftin și eficient „somnolog” personal.

Interacționați cu el încă din primele clipe, des și blând, pentru că pentru un creier mic:

• vocea caldă

• mișcarea lentă

• ținutul în brațe în poziții care îl ajută să-și simtă corpul, îi spun "nu ești singur", "sunt aici cu tine", "ești vegheat", "te văd", "te aud", "ești în siguranță".

In stați să mai credeți că expunerea in grupuri cu alți bebeluși, în primele 12 de săptămâni îl ajută să se dezvolte și să fie "sociabil".

Bebelușul NU are nevoie de „entertainment”. El are nevoie de tine. Are nevoie să afle că lumea în care a aterizat este "safe" și această siguranță, deocamdată o poate lua doar de la tine, de la corpul tău. Hrană, hidratare, atingere, voce, căldura trupului tău, toate sunt preferatele lui. Nu sunt mofturi, sunt necesare, vitale.

Observă-l încă de la primele semne.

Nu aștepta să plângă. Dacă îl vezi că

• se întinde

• clipește

• își întoarce capul...înseamnă că w gata de conectare, mâncare, hidratare, interacțiune...etc. Cel mai ușor e când îl alăptezi încă de la aceste semne.

Ziua va curge mai lin pentru amândoi.

Nu uita de partea frontală a corpului.

(Poate nu știai, dar mișcarea în față îl ajută pe mai târziu la rostogolire și târâre.)

✓ Faceți "tummy time" însă dacă plânge, nu insista: pe piept, pe antebraț, pe umăr – toate sunt la fel de eficiente și posibil mult mai blânde pentru unii micuți.

În concluzie:

Perioada asta e intensă, însă tu nu trebuie să fii perfectă. Ai nevoie de prezență, mai mult contact, mai puțină separare, multă piele-pe-piele și momente mici de conectare.