Cât lapte matern produce o țară întreagă într-un an? Până acum doar o singură țară a măsurat asta!

Oare cum ar fi sa aflăm cât lapte matern produce România într-un an?

Hai sa îți spun: nici măcar nu ne batem capul sa măsurăm! Este o întrebare la care aproape nimeni nu știe răspunsul.

(De fapt, România nici măcar nu încearcă să îl afle.)

Și totuși vorbim despre primul aliment al fiecărui nou-născut. Un aliment produs în fiecare zi, în fiecare județ, în fiecare maternitate și în mii de case din țară.

Până acum, una dintre puținele țări care a ales să măsoare această producție este Norvegia.

Rezultatul este impresionant: aproximativ 10 milioane de litri de lapte matern sunt produși anual de mamele norvegiene. Nu ca o curiozitate statistică, ci ca parte a producției naționale de alimente.

De ce contează?

Pentru că laptele matern este hrană.

Dar este și mult mai mult decât atât.

Este un țesut viu, bogat în anticorpi, celule imune, hormoni, enzime, factori de creștere și sute de alte componente bioactive. Se adaptează permanent nevoilor copilului, oferă protecție împotriva infecțiilor și contribuie la sănătatea mamei și a copilului pe termen lung.

Și totuși, atunci când vorbim despre resursele unei țări, laptele matern aproape că nu există.

❗În România se nasc anual aproximativ 145.000–150.000 de copii. Dacă folosim datele disponibile despre natalitate și ratele de alăptare, putem estima că mamele din România produc cel puțin 3 milioane de litri de lapte matern în fiecare an. Este o estimare prudentă; valoarea reală ar putea fi chiar mai mare.

✓Trei milioane de litri.

✓ Produși fără fabrici.

✓ Fără linii de producție.

✓ Fără transport.

✓ Fără ambalaje.

✓ Fără deșeuri.

❗Și cu beneficii demonstrate pentru sănătatea publică.

Ca și consultant acreditat internațional în lactație (IBCLC), mă întreb adesea de ce această resursă rămâne invizibilă.

Pentru că ceea ce nu măsurăm este ușor de ignorat.

Dacă nu cuantificăm valoarea laptelui matern, riscăm să subestimăm și valoarea investițiilor în sprijinul alăptării: personal instruit în maternități, consultanță specializată, bănci de lapte matern, implementarea standardelor Baby-Friendly și politici care permit mamelor să primească ajutor atunci când întâmpină dificultăți.

Nu, acest articol nu spune că fiecare mamă trebuie să alăpteze.

Fiecare familie are propria poveste, iar uneori alăptarea nu este posibilă, în ciuda tuturor eforturilor.

Dar fiecare mamă care își dorește să alăpteze merită șansa reală de a reuși.

Iar pentru asta este nevoie de un sistem care să recunoască valoarea laptelui matern nu doar în relația dintre mamă și copil, ci și ca o resursă esențială pentru sănătatea publică.

Poate că este timpul să începem să ne punem o întrebare simplă:

Dacă milioane de litri de lapte matern sunt produși în România în fiecare an, de ce continuăm să ne purtăm ca și cum această resursă nu ar exista?

Mi se pare că acest final invită la reflecție fără a judeca și transmite foarte clar mesajul pe care îl promovez de mult timp:

Sprijinul pentru alăptare este o investiție în sănătatea publică, nu doar o alegere individuală.