E frumoasă misiunea/meseria mea.
Dar să știți că e plină de multe provocări.
Pionieratul în orice domeniu, a traversat dintotdeauna de-a lungul timpului, obstacolele mentalității și mai ales a obiceiurilor înrădăcinate.
Cel mai des, oamenii "știu deja":
Ce e și cu consultantul ăsta în alăptare?! De unde au aparut astia?
Dar sunt atât de multe care se schimbă, care se află, care se demontează, încât ignoranța rămâne mică pe lângă repercusiunile datorate lipsei de informație corectă și profesionalism.
Întâlnesc bebeluși "verificați" de restricții orale care atunci când întâmpină probleme și părinții ajung la medic, primesc ca explicație un "probabil nu se satură, nu ai suficient lapte" și cam atât.
După o lună de chin, mama ajunge totuși să suspecteze restricția și află că un medic stomatolog o poate rezolva, și la sfaturile de pe un grup, face intervenția de frenectomie la o cunoștință.
Când am ajuns la ei, recomandarea a fost să repete frenectomia, care fusese incompletă. Era doar o ciupitură, care provoca membrana "să se refacă" (tendința naturală a corpului de vindecare). Doar că reatașarea poate fi mai scurtă, mai fibroasă și copilul...în afara frustrării că nu reușește să se hrănească, cel mai probabil nu îl va spune pe "R", sau ...altele din sfera asta.
Tot ce ar presupune ca limba să se miște, l-ar frustra.
Să mai vorbim de implicațiile emoționale? Ce se înmagazinează acolo?
"Eu nu pot. Eu am nevoie de extraefort ca să capăt ceea ce mi-ar fi îndeajuns să supraviețuiesc."
Totul merge adânc, până la "eu nu merit", "nu sunt suficient de bun".
M-a luat și pe mine mișcarea peristaltică 😂 (valul) și aș scrie o carte întreagă numai despre asta! Descoperirile și conexiunile sunt uimitoare! Ore de studiu, de cursuri și cărțile citite mă ajută să le văd într-o lumină mult mai profundă. Rasfoieste aici totusi cartea Dalai-Mama- Ghidul proaspetei mame, ca sa descoperi mai multe.
__________________&________________
Dar să lăsăm frustrările mele și să vă spun ce am de spus:
Priviți cum, prin ridicarea părții posterioare a limbii, "intrarea/poarta" spre esofag se deschide și se închide.
Mișcând limba "în val", copilul reușește să preseze mamelonul în cerul gurii și în același timp să ducă spre înghițire laptele extras.
Când limba nu face mișcarea peristaltică, adică aceea de val, bebelușul nu poate controla zona și se frustrează, se agită și chiar refuză sânul.
În aceste condiții, creierul creează "compensații", care să preia mecanismul suptului. Punctul de gag se mută mai în față, acolo unde limba poate controla în siguranță cantitatea de lapte de înghițit.
Un alt tip de compensație care apare este cea de natură musculară.
Alti mușchi sunt angajați în sucțiune, un alt patern de supt se rescrie acolo.
De aceea, devine foarte important ca evaluarea de restricții orale să fie făcută încă din maternitate, înainte ca alăptarea să devină o poveste tristă și dureroasă.
Procedura presupune ca nou-născutul să fie evaluat nu doar după aspect (cineva se uită în gura lui puțin și dă un verdict...) ci și după funcționalitatea limbii, lucru care se face cu manevre specifice.
Avem nevoie de o limbă mobilă, care să gestioneze optim "bolul alimentar",și să curețe temeinic cavitatea bucală.
(Nu curățăm gura copilului cu glicerină boraxată, așa cum găsesc încă mame, sfătuite de medicul de familie. Boraxul are implicații neurotoxice, OMS nu îl mai recomandă.)
❗Am spus-o și o mai spun: o consultație cu specialistul în alăptare (acreditat IBCLC) încă de la externare, este mai ieftină decât laptele praf pe o lună.
Dacă merită această asigurare mai mult decât asigurarea la mașină?!
"Aceasta este întrebarea."